minuni

noaptea, din cer, mai coboara cate o minune
cand nu o vede nimeni
tacuta si modesta
se prelinge usor de pe varful unei aripi
pe o frunza
apoi pe o floare
si aceasta incepe sa miroase atat de frumos
incat umple narile orasului
care, somnoros, in zori,
alearga pe roti cu ferestrele inchise
intrebandu-se de unde atata parfum de viata
si cum de intra totusi pana la ei