In ochii multimii

In usa unei biserici, la sfarsitul slujbei de dimineata, in marea de oameni ce se revarsa inafara unduind, impleticindu-se, incurcandu-se, osciland, o silueta face nota discordanta in peisaj. Trupul tanar, inalt, uscativ, hainele vechi dar curate, pantalonii cam scurti dezvelind partial fluierele picioarelor. Parul bogat, putin buclat, ciufulit in bataia vantului rece, de iarna. Iar ochii, o intreaga lume cuprinzand in ei, privesc curat, luminos, cu multa pace si atat de adanc, fara sa clipeasca. De atunci ma intreb cine este cel care a putut sa ma priveasca asa.