Michael S. Hart Went to God

My best friend died Tuesday, September 6th, in his home in Urbana, IL. He went secretly, gracefully, hoping the world will understand his dream and continue to work to provide free access to books and culture around the globe. He dedicated his life to this cause. He worked to exhaustion to produce each and every eBook, so that we could read it at no cost. Often the legal hassle made him tired and disappointed, but he never gave up. His dream was to reach a billion eBooks, a huge library that could be carried around in one's pocket.

Here's the obituary his close friend, Greg, wrote:

http://www.gutenberg.org/wiki/Michael_S._Hart

I have never thought I would be in a position to write about Michael at past tense. He was larger than life, a personality that didn't fill a room, but an auditorium. His intelligence was overwhelming at times, as he couldn't ¨allow¨ the other person to be less. He pushed you and inspired you to be the best you could be. A perfectionist all his life, he battled that in order to be more time-efficient. He was creative and funny, full of life, full of love for the entire world, and Bill Watterson's Calvin and Hobbes were two of his favorite characters that always made him smile.

Up and ¨atom¨! (Michael said)

He will be loved and remembered by all those whom he's helped and taught, whose lives he's changed. And there are many.

May you rest in peace, Michael! We love you dearly.

¨Learn to live
Live to learn...¨

In ochii multimii

In usa unei biserici, la sfarsitul slujbei de dimineata, in marea de oameni ce se revarsa inafara unduind, impleticindu-se, incurcandu-se, osciland, o silueta face nota discordanta in peisaj. Trupul tanar, inalt, uscativ, hainele vechi dar curate, pantalonii cam scurti dezvelind partial fluierele picioarelor. Parul bogat, putin buclat, ciufulit in bataia vantului rece, de iarna. Iar ochii, o intreaga lume cuprinzand in ei, privesc curat, luminos, cu multa pace si atat de adanc, fara sa clipeasca. De atunci ma intreb cine este cel care a putut sa ma priveasca asa.

Pavaza gurii

Astazi am descoperit ca unul dintre cele mai grele lucruri este sa taci: atat pentru cel care are ceva de spus si nu poate vorbi, cat si pentru cel care nu are nimic de spus si totusi vorbeste necontenit.

economia cuvantului

da si nu

de dor

daca ai sta macar o zi
ar insemna sa-mi dai o alta suflare
si care e omul acela care sa merite
atatea inceputuri

nu as sti cum sa te privesc
ca sa nu te tulbur
cu intrebarile si exclamarile mele prelungite in ochi

nu as gasi nici o alta cale
decat sa ma inalt in zbor spre tine si sa te narui
in secunda firii celei de foc

si nu as sti apoi
cum sa mai intampin zorii
daca tu vei voi sa le schimbi culorile
macar o zi

daruri

a femeii e razvratirea frunzei
pentru jerfta florii
si inchipuirea fructului cazut
printre maracini
a barbatului e poteca luminata
spre altarul slujirii
unde lacrimile tamaduiesc in taina
picioarele care calca in spini

minuni

noaptea, din cer, mai coboara cate o minune
cand nu o vede nimeni
tacuta si modesta
se prelinge usor de pe varful unei aripi
pe o frunza
apoi pe o floare
si aceasta incepe sa miroase atat de frumos
incat umple narile orasului
care, somnoros, in zori,
alearga pe roti cu ferestrele inchise
intrebandu-se de unde atata parfum de viata
si cum de intra totusi pana la ei

poem complicat de simplu

daca tot ceea ce mi se cere e sa iubesc
atunci ar trebui sa nu sorb niciodata zorile singura
sa astern perna si pentru inger
ca sa se cufunde intre gandurile mele
si sa le netezeasca
caci noduroase ca niste copaci batrani
acopera uneori stelele si nu mai vad
mai sus de raze
locul unde nu mai este nici o culoare
ci toate culorile promisiunii
care se odihnesc pe umerii neplecati ai firii
celei cu pace

iar durerile sa nu le departez de simturi
ci sa le absorb pana in mijlocul inimii
de unde sa urce la frunte si s-o intelepteasca
ca pe frunze
care stau atarnate de ramuri intre soare, noapte si vant
invatand ca anotimpul lor sa cada n-a venit
si orice ploaie o asteapta cu infiorarea iubirii

sa astern carare lina pentru om, pentru inger
pentru ingerul din om care plange
atunci cand nu este iubit

Ninge cu Steaua lui David

Fotografii ale fulgilor de nea facute de Wilson Alwyn "Fulgul" Bentley (1865 – 1931):

"Ninge peste noi cu iubire" nu mai este nici licenta poetica, nici idealism, ci un adevar probat stiintific. Iubirea si pacea lui Dumnezeu sa ne atinga chipurile, sa ne spele fruntile de toate grijile si bolile zilei!